Categorie: Resurse umane

1 Mai, Ziua Internationala a Muncii

Istoric, Ziua Muncii este o sarbatoare anuala a realizarilor sociale si economice ale muncitorilor americani. Sarbatoarea isi are originile la sfarsitul secolului al XIX-lea, atunci cand muncitorii au cerut o zi a lor pentru recunoasterea numeroaselor contributii pe care ei le-au adus la puterea, prosperitatea si bunastarea Americii.

Prima zi a Muncii a fost sarbatorita la data de 5 septembrie 1882, in New York, iar Sindicatul Central al Muncii a organizat cea de-a doua zi a Muncii, un an mai tarziu, pe 5 septembrie 1883.

Pana in 1894, alte 23 de state au adoptat sarbatoarea, iar la 28 iunie 1894, presedintele Grover Cleveland a semnat o lege prin care decreta ca prima zi de luni din septembrie a fiecarui an sa fie o sarbatoare nationala a muncii.

In Romania, Ziua Muncii a fost sarbatorita pentru prima data de catre miscarea socialista in 1890. In perioada regimului comunist, de 1 mai autoritatile organizau manifestatii uriase pe marile bulevarde. Coloane de oameni, in tinute festive, scandau lozinci si purtau pancarte uriase. Dupa 1990, importanta propagandistica a acestei zile a fost minimalizata. In prezent, oamenii sarbatoresc ziua de 1 Mai, printr-o mini-vacanta, in aer liber, la iarba verde, la mare ori la munte, incarcandu-si, astfel, bateriile pentru o noua saptamana de lucru.

Legislativ, vorbind, Ziua de 1 Mai este zi de sarbatoare legala in care nu se lucreaza. Totusi, articolele 140 si 141 din Codul Muncii prevad doua categorii de angajati care vor lucra in aceasta zi de sarbatoare legala (daca e cazul):

  • angajatii din unitatile sanitare si cele de alimentatie publica, in scopul asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie;
  • angajatii din locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii angajatorului.

Acestora li se va asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile. Daca, din motive justificative, nu se acorda zile libere, angajatii vor beneficia pentru munca prestata in aceasta zi de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Nerespectarea prevederilor Codului Muncii privind obligatia angajatorului de a acorda liber in zilele de sarbatoare legala, precum si compensarea muncii prestate cu timp liber corespunzator sau cu spor la salariu in cazul in care nu se acorda liber, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5000 lei la 10000 lei.

In incheiere, pentru o viata sanatoasa, doresc sa va reamintesc sa tinem cont de Regula celor 3 de 8:

  • 8 ore pentru munca,
  • 8 ore pentru recreere si
  • 8 ore pentru odihna.

HAPPY LABOUR DAY!

Ce sunt PAUZELE DE ADAPTARE?

Pauzele de adaptare, sau pauzele pentru alaptare, sunt reglementate de art. 17 din O.U.G. nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca. Astfel, angajatorii sunt obligati sa acorde salariatelor care alapteaza, in cursul programului de lucru, doua pauze pentru alaptare de cate o ora fiecare, pana la implinirea varstei de un an a copilului. In aceste pauze se include si timpul necesar deplasarii dus-intors de la locul in care se gaseste copilul.

Totodata, alin. (2) al aceluiasi articol, prevede ca, la cererea mamei, pauzele pentru alaptare pot fi inlocuite cu reducerea duratei normale a timpului sau de munca cu doua ore zilnic.

De mentionat ca, pauzele si reducerea duratei normale a timpului de munca, acordate pentru alaptare, se includ in timpul de munca si nu diminueaza veniturile salariale si sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.

Important! Prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 96/2003 se refera doar la salariatele care nu si-au intrerupt activitatea pentru a intra in concediu pentru cresterea copilului conform O.U.G. nr. 111/2010.

Tot ce trebuie sa cunosti despre pauza de masa

Reglementari legale:

Art. 134 din Codul Muncii:

  1. In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
  2. Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.
  3. Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.

Art. 4 din Directiva europeana nr. 2003/88/CE:

Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze, in cazul in care timpul de lucru zilnic depaseste sase ore, de un timp de pauza ale carui modalitati, in special durata si conditiile in care se acorda, sunt stabilite prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali sau, in absenta acestora, prin legislatia nationala.

In concluzie, conditiile privind acordarea pauzei de masa se stabilesc prin contractul colectiv de munca prin negocierea intre partenerii sociali (patronat/angajator si sindicat/reprezentatii salariatilor). In lipsa contractului colectiv de munca, conditiile se stabilesc prin regulamentul intern al societatii. Regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului, intocmit cu consultarea sidicatului/reprezentantii salariatiilor dupa caz.

In speta, salariatii au dreptul la pauza de masa doar daca durata timpului de munca este mai mare de 6 ore (in cazul tinerilor sub 18 ani, daca durata timpului de munca depaseste 4 ore si jumatate), iar angajatorul are OBLIGATIA de a acorda pauza de masa in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca sau regulamentul intern. In cazul contractelor de munca sub 6 ore/zi sau 4 ore si jumatate in cazul tinerilor 18 ani, nu mai exista acest drept.

Modificarea unilaterala a salariului

In continuare, vom analiza o situatie in care angajatorul trece prin dificultati salariale in sensul ca acesta nu isi mai permite sa ofere angajatilor salariul negociat de acum 4 ani. Astfel, un angajator propune unui angajat un salariu mai mic, iar acesta nu este de acord. Angajatorul intelege obligativitatea obtinerii acordului angajatului pentru modificarea unilaterala a salariului, insa nu isi mai permite costurile cu salariul sau actual. Cum va proceda intr-o astfel de situatie?

Solutie:

Modificarea unilaterala, prin actul angajatorului (decizie), nu este in principiu admisa, insa, cu titlu de exceptie, art. 41 alin. (2) din Codul muncii, republicat, prevede ca modificarea contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de Codul muncii.

In mod concret, situatiile in care se poate modifica salariul prin act unilateral al angajatorului (decizie), sunt:

  1. Doar in mod temporar, cu titlu de sanctiune disciplinara cu una sanctiunile prevazute de art. 248 lit. b), c) si d) din Codul Muncii, respectiv: retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile (lit. b), reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 % (lit. c), reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10 % (lit. d).
  2. In cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la cinci zile la patru zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz. (art. 52 alin. 3 din Codul Muncii).
  3. Mai mult, cu titlu de exceptie este admisa modificarea unilaterala in mod definitiv a salariilor acelor angajati cu salariul minim pe economie printr-o decizie individuala emisa de angajator, atunci cand salariul minim pe economie este majorat.

In concluzie, nu este posibila modificarea salariului angajatului decat prin a obtine consimtamantul acestuia prin incheierea unui act aditional la contract.

Cinci idei gresite despre fisa postului

Dupa cum bine stim fisa postului este anexa la contractul individual de munca. Dar, hai sa vedem care sunt cele cinci idei (gresite!!!) pe care unii manageri de resurse umane le au despre fisa postului:
 
1. Fisa postului nu este absolut necesara, firma poate functiona si fara.
Treaba aceasta era valabila, poate, in primii ani de dupa Revolutie, cand cele mai multe firme erau firme mici, in care patronul si doi-trei angajati faceau de toate.
 
2. Fisa postului nu este un document obligatoriu.
Ba este! E adevarat, ea nu intra in categoria documentelor ce trebuie depuse in evidenta inspectoratelor teritoriale de munca, dar asta e altceva. Inspectorii ITM veniti in control solicita adesea fisele de post.
 
3. Fisa postului poate fi adusa la cunostinta angajatului mai tarziu.
Este o conceptie foarte paguboasa: daca procedati astfel, angajatul nu va sti precis si de la bun inceput ce presupune postul pe care urmeaza sa se angajeze, ce se asteapta de la el si ce cunostinte, aptitudini, abilitati etc. trebuie sa posede. Ca urmare pot aparea situatii confuze, demotivare sau chiar conflicte de munca.
 
4. Fisa postului trebuie sa fie personalizata, adaptata fiecarui angajat in parte.
Fisa postului este un document conceput pentru orice posibil candidat pentru postul respectiv. Este de la sine inteles ca fiecare angajat pe un post are stilul sau personal de a obtine rezultatele asteptate si isi pune amprenta propriei personalitati asupra activitatii derulate, dar aceste lucruri nu fac obiectul fisei postului.
 
5. Odata elaborata, fisa postului ramane neschimbata.
Fisa postului nu este un document batut in cuie. Conditiile, mediul, cerintele unui post se schimba, atragand dupa sine necesitatea modificarii fisei postului.

Repausul periodic

Definitii: 
1. Conform art. 133 din Codul Muncii republicat, perioada de repaus reprezinta orice perioada care nu este timp de munca.
2. Conform DEX, repaus, repausuri, s. n. Stare in care orice functie sau activitate este temporar intrerupta si care are rolul de a reface capacitatea de munca a organismului; odihna, inactivitate. ♦ Suspendare temporara a unei activitati, avand rolul de a restabili capacitatea de munca a unui organ sau a intregului organism. (Din latinescul repausum).
 
Ce trebuie sa stim:
1. Pauza de masa: 
  • In cazul in care durata timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin Regulamentul intern. De regula, pauza de masa nu este inclusa in durata zilnica a timpului de munca.
  • Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si 30 minute.
2. Repausul zilnic:
  • Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
  • Prin exceptie, in cazul muncii in schimburi, repauzul zilnic nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi.
3. Repausul saptamanal:
  • De regula, repausul saptamanal este de 48 ore consecutive, de regula sambata si duminica. Doar in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia desfasurarea normala a activitatii, acesta poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin Regulamentul intern, iar salariatii in acest caz vor beneficia de un spor la salariu.
  • In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal pot fi acordate cumulat, dupa o activitate continua ce nu poate depasi 14 zile caendaristice, cu autorizarea ITM si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. (*)
  • Repausul saptamanal poate fi suspendat doar in cazul cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari. (**)
In cazul (*) si (**) salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite conform art. 123 alin. 2 din Codul Muncii republicat si anume, un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 150% din salariul de baza.
 
Atentie, insa: Munca prestata in zilele de repaus saptamanal nu constituie munca suplimentara! Sunt doua lucruri total distincte. Prin urmare, daca salariatul a lucrat sambata nu este suficient sa ii acordati spor la salariu, ci va trebui sa ii dati si o zi libera. Repausul saptamanal se acorda, intotdeauna, in natura.
Contraventii:
– Nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei.