Zi: 15 aprilie 2026

Noi reguli pentru concediile medicale: cine plătește indemnizația și în ce condiții se aplică diminuarea

Legea pentru aprobarea OUG nr. 91/2025 introduce modificări importante privind calculul și plata concediilor medicale, aplicabile între 1 februarie 2026 și 31 decembrie 2027. Indemnizațiile se diminuează cu o zi, iar angajatorul suportă costurile în primele șase zile. Există excepții și un control mai riguros al concediilor medicale.

Modificări legislative relevante pentru calculul și plata concediilor medicale

Modificări legislative privind concediile medicale

Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2025, aflată în procedură finală de adoptare în Parlament, introduce modificări importante privind calculul, plata și controlul concediilor medicale. Aceste modificări sunt aplicabile într-un interval de timp limitat.

Perioada de aplicare

Noile reguli se aplică certificatelor de concediu medical eliberate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027 și vizează indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate reglementate de OUG nr. 158/2005.

Diminuarea indemnizației cu o zi

Principala modificare constă în faptul că indemnizațiile de concediu medical se calculează și se plătesc prin diminuarea cu o zi. Această măsură nu echivalează cu pierderea concediului medical, ci cu neplata unei zile, în condițiile stabilite de lege.

Cine suportă indemnizația

Plata indemnizației se face diferențiat, astfel:

  • Angajatorul suportă indemnizația din a doua zi până inclusiv în a șasea zi de incapacitate temporară de muncă; această regulă se aplică pentru concediile medicale obișnuite, cu excepția cazurilor de izolare instituite potrivit legislației sanitare.
  • Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) suportă restul concediului, conform prevederilor legale.

O singură diminuare pentru același episod de boală

Un amendament important admis de comisiile parlamentare clarifică situația concediilor medicale succesive pentru aceeași afecțiune. Astfel, în cazul concediului medical acordat fără întrerupere pentru același episod de boală sau pentru complicațiile acestuia, indemnizația se diminuează cu o singură zi, indiferent de numărul certificatelor medicale eliberate. Măsura urmărește evitarea penalizării repetate a salariatului atunci când boala necesită prelungirea concediului.

Cazuri exceptate de la diminuare

Legea stabilește explicit situațiile în care nu se aplică diminuarea indemnizației cu o zi. Sunt exceptate:

  • concediile medicale prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c), d1) și e) din OUG nr. 158/2005, adică: concediile medicale și indemnizații pentru maternitate, concediile  medicale și indemnizații pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice, concediile medicale și indemnizații de risc maternal acordate persoanelor asigurate în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările și completările ulterioare;
  • concediile medicale acordate pacienților incluși în programele naționale de sănătate;
  • concediile medicale acordate în cazul spitalizării, pe întreaga durată a internării.

Controlul concediilor medicale

Actul normativ consolidează cadrul legal privind verificarea concediilor medicale. Se stabilește posibilitatea ca CNAS și casele de asigurări de sănătate să controleze legalitatea și temeinicia acestora, inclusiv la solicitarea angajatorilor. În cazul constatării unor nereguli, asiguratul poate pierde dreptul la indemnizația aferentă concediului medical.

Decontarea transportului la si de la locul de munca cu autoturismul personal – tratament fiscal si conditii de neimpozitare

Conform Codului fiscal, contravaloarea transportului de la și la locul de muncă al salariatului este neimpozabilă dacă este stipulată în contractul de muncă. Salariații trebuie să justifice cheltuielile prin documente specifice. În absența acestora, sumele acordate pot fi considerate avantaje salariale, supuse impozitului.

Reglementari fiscale privind decontarea transportului

Conform art. 76 alin. (4) lit. “a” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului este considerata venit neimpozabil in raport cu impozitul pe venit. De asemenea, potrivit art. 142 lit. b) din acelasi Cod fiscal, aceasta contravaloare nu se include in baza lunara de calcul a contributiilor de asigurari sociale.

Conditii pentru neimpozitare

Pentru ca decontarea transportului salariatilor care utilizeaza autoturismul personal sa nu fie considerata avantaj de natura salariala, este necesar ca aceasta prevedere sa fie inclusa in contractul individual de munca, intr-un act aditional la contract sau in regulamentul intern al companiei. Doar astfel, suma decontata nu va fi inclusa in baza de calcul a impozitului pe venit si a contributiilor sociale. Este esential ca decontarea sa fie realizata exact asa cum este reglementata in contractul de munca sau in regulamentul intern, dupa caz.

Documentatia justificativa pentru decontare

Salariatii trebuie sa justifice cheltuielile de transport prin:

  • Intocmirea foilor de parcurs
  • Decont lunar, insotit de bonurile de combustibil
  • Declaratie cu indicarea exacta a traseului de la domiciliul de resedinta la locul de munca.

Aceste documente trebuie sa evidentieze numarul de kilometri parcursi intre domiciliul de resedinta si locul de munca, precum si numarul de zile efective de deplasare. Suma decontata se calculeaza astfel:

Numar de kilometri parcursi x consum mediu al autovehiculului (de regula 7,5 litri)/100 km x pret litru combustibil

Tratamentul cheltuielilor din perspectiva societatii

Cheltuielile de transport sunt considerate cheltuieli sociale, conform art. 25 alin. 3 lit. b) pct. 4 din Codul fiscal. Acestea sunt deductibile limitat, in limita unei cote de pana la 5%, aplicate asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii.

Atentionari importante

Daca nu se deconteaza efectiv costul transportului cu documente justificative, ci se acorda doar o suma lunara fixa pentru transport, aceasta nu poate fi considerata contravaloare transport la si de la locul de munca. Suma va fi reconsiderata drept avantaj de natura salariala si va intra in baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii si a contributiilor sociale obligatorii. Aceeasi situatie se aplica daca decontarea transportului nu este prevazuta in contractul individual de munca si in regulamentul intern.