Masurile pe care trebuie sa le ia angajatorii pentru protectia angajatilor in perioadele cu temperaturi extreme ridicate

Definitie: Prin temperaturi extreme ridicate, se inteleg temperaturile exterioare ale aerului, care depasesc +37°C sau, corelate cu conditii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel;

Masurile pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca vor fi stabilite de angajator, impreuna cu reprezentantii sindicatelor sau, dupa caz, cu reprezentantii alesi ai salariatilor. In unitatile in care functioneaza comitetele de securitate si sanatate in munca masurile vor fi stabilite de acestea.

In perioadele cu temperaturi ridicate extreme, angajatorii trebuie sa asigure urmatoarele masuri minimale:

A. Pentru ameliorarea conditiilor de munca:

  1. reducerea intensitatii si ritmului activitatilor fizice;
  2. asigurarea ventilatiei la locurile de munca;
  3. alternarea efortului dinamic cu cel static;
  4. alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus in locuri umbrite, cu curenti de aer.

B. Pentru mentinerea starii de sanatate a angajatilor:

  1. asigurarea apei minerale adecvate, cate 2-4 litri/persoana/schimb;
  2. asigurarea echipamentului individual de protectie;
  3. asigurarea de dusuri.

De asemenea, de comun acord cu reprezentantii sindicatelor sau cu reprezentantii alesi ai salariatilor, dupa caz, angajatorii vor lua urmatoarele masuri:

  • reducerea duratei zilei de lucru;
  • esalonarea pe doua perioade a zilei de lucru: pana la ora 11,00 si dupa ora 17,00;
  • intreruperea colectiva a lucrului cu asigurarea continuitatii activitatii in locurile in care aceasta nu poate fi intrerupta, potrivit prevederilor legale.

In acest caz, angajatorii vor stabili modalitatile de recuperare a timpului nelucrat si modalitatile de plata, dupa cum urmeaza:

  • prin recuperarea in urmatoarele 6 luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de intrerupere colectiva a activitatii, cu mentinerea drepturilor salariale avute anterior;
  • fara recuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de intrerupere a activitatii, dar cu acordarea drepturilor salariale proportional cu timpul efectiv lucrat.

Pentru prevenirea unor imbolnaviri determinate de munca in conditii de temperaturi extreme ridicate se vor lua urmatoarele masuri:

  1. asigurarea de catre angajator a examenului medical la angajare si a controlului medical periodic, urmarind depistarea precoce a contraindicatiilor pentru munca la temperaturi crescute;
  2. asigurarea primului ajutor si a transportului la cea mai apropiata unitate sanitara a persoanelor afectate;
  3. trecerea, dupa posibilitati, in alte locuri de munca sau reducerea programului de munca pentru persoanele cu afectiuni, care au contraindicatii privind munca la temperaturi extreme ridicate.

8 Reglementari in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru telemunca

  1. angajatorul trebuie sa asigure mijloacele aferente tehnologiei informatiei si comunicatiilor si/sau echipamentele de munca sigure necesare prestarii muncii, cu exceptia cazului in care partile convin altfel;
  2. angajatorul trebuie sa instaleze, sa verifice si sa intretina echipamentul de munca necesar, cu exceptia cazului in care partile convin altfel;
  3. angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca telesalariatul sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de desfasurare a activitatii de telemunca si utilizarii echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, la schimbarea locului de desfasurare a activitatii de telemunca, la introducerea unui nou echipament de munca, la introducerea oricarei noi proceduri de lucru;
  4. telesalariatul trebuie sa informeze angajatorul cu privire la echipamentele de munca utilizate si la conditiile existente la locurile desfasurarii activitatii de telemunca si sa ii permita acestuia accesul, in masura in care este posibil, in vederea stabilirii si realizarii masurilor de securitate si sanatate in munca, necesare conform clauzelor din contractul individual de munca, ori in vederea cercetarii evenimentelor;
  5. telesalariatul trebuie sa nu schimbe conditiile de securitate si sanatate in munca de la locurile in care desfasoara activitatea de telemunca;
  6. telesalariatul trebuie sa utilizeze numai echipamente de munca care nu prezinta pericol pentru securitatea si sanatatea sa;
  7. telesalariatul trebuie sa isi desfasoare activitatea cu respectarea dispozitiilor privind obligatiile lucratorilor, asa cum sunt ele prevazute in Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificarile ulterioare, precum si in conformitate cu clauzele contractului individual de munca;
  8. telesalariatul trebuie sa respecte regulile specifice si restrictiile stabilite de catre angajator cu privire la retele de internet folosite sau cu privire la folosirea echipamentului pus la dispozitie.
Sursa: Portal legislativ

Legea antifumat – cum o aplicam la locul de munca?



Asa cum bine stim, incepand din data de 17.03.2016 intra in vigoare si aplicare Legea 15/2016 privind modificarea si completarea Legii 349/20012 pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun prin interzicerea completa a fumatului in toate spatiile publice inchise, in spatiile inchise de la locul de munca si in locurile de joaca pentru copii.
Astfel, potrivit Legii 15/2016, prin spatiu inchis de la locul de munca se intelege orice spatiu care are un acoperis, plafon sau tavan si care este delimitat de cel putin doi pereti, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, aflat intr-un loc de munca asa cum este el definit de Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 cu modificarile si completarile ulterioare. 
In concluzie, locul de munca reprezinta locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.
Daca intr-o zona a unui spatiu de locuit se desfasoara activitati economice, atunci respectiva zona devine loc de munca, iar fumatul este interzis.

Locurile unde se poate fuma in cadrul intreprinderii si/sau unitatii sunt spatiile fara acoperis sau cu acoperis si cu mai putin de doi pereti (curte, balcoane deschise, terase deschise). 

Obligatiile angajatorului:
– angajatorul are obligatia de a elabora si de a pune in aplicare regulamente interne care sa contina prevederi prin care se interzice fumatul in spatiile inchise de la locul de munca si sanctiuni pentru incalcarea interdictiei de a fuma;
– angajatorul trebuie sa marcheze spatiile mentionate cu indicatoare cu mesajul si cu simbolul international, respectiv tigareta barata de o linie transversala.
– totodata angajatorul poate sa recurga la sanctiuni precum desfacerea contractului individual de munca sau chiar plata unor despagubiri care sa acopere prejudiciul cauzat prin incalcarea regulilor privind fumatul. 
– desemnarea unei persoane responsabile care va elabora si va pune in aplicare regulamentele interne pentru aplicarea prevederilor legii 15/2016, inclusiv prin prevederea incalcarii ca abatere disciplinara si marcarea spatiilor mentionate cu indicatoare prin care sa se indice fumatul interzis.
Sanctiuni:
Un angajat poate fi sanctionat pentru ca fumeaza intr-un spatiu inchis de la locul de munca de catre:
– angajator, prin regulamentul intern in care sunt prevazute sanctiuni interne pentru nerespectarea interdictiei de a fuma la locul de munca. Aceste sanctiuni sunt conform art. 248 alin. 1 din Legea 53/2003 – Codul Muncii cu modificarile si completarile ulterioare; 
– un reprezentant al Politiei Locale sau MAI atunci cand acesta constata, in cadrul unei actiuni de control, ca angajatul fumeaza intr-o zona in care fumatul este interzis.
O persoana juridica poate fi sanctionata:
– de catre un reprezentant al Politiei Locale sau MAI atunci cand acesta constata, in cadrul unei actiuni de control, ca angajatii sai si/sau alte persoane fizice straine fumeaza intr-o zona in care fumatul este interzis;
– de catre inspectorii de munca din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca atunci cand acestia constata ca sunt incalcate prevederile art. 39 alin. 9 lit. (e) din Legea 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Totodata acestia sunt abilitati sa verifice daca regulamentul intern cuprinde prevederi referitoare la raspunderea disciplinara a salariatilor pentru nerespectarea prevederilor Legii 15/2016.
Sesizarea incalcarii legii se poate face si de catre angajati prin:
– apelarea numarului de telefon al celei mai apropiate sectii de politie locala;
– prin apelarea ITM-ului, in cazul in care angajatorul nu are elaborat/completat regulamentul intern conform art. 5 din legea 15/2016.
Amenzi contraventionale:
– nerespectarea de catre angajati a prevederilor legii 15/2016, se sanctioneaza cu amenda de la 100 la 500 lei;
– nerespectarea de catre persoanele juridice a prevederilor legii 15/2016, se sanctioneaza cu amenda de 5000 lei si cu sanctiunea complementara de suspendare a activitatii sau cu sanctiunea complementara de inchidere a unitatii.

Modificari legislative – februarie 2016


Ordinul 594/2013 pentru aprobarea listei standardelor romane care adopta standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protectie a fost modificat de Ordinul 143/2016. Acest Ordin a fost emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice (M.M.F.P.S.P.V.) si publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 101 din data de 10.02.2016.
Redau mai jos textul prezentului ordin asa cum a fost el publicat in Monitor, precum si Lista standardelor romane care adopta standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protectie:

Avand in vedere prevederile art. 10 din Hotararea Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata, cu modificarile ulterioare,in temeiul art. 18 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, precum si pentru modificarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice emite urmatorul ordin:
Art. I. Ordinul ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice nr. 594/2013 pentru aprobarea Listei standardelor romane care adopta standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protectie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 209 si 209 bis din 12 aprilie 2013, cu modificarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:Art. 1. Se aproba Lista standardelor romane care adopta standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protectie, din lista publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 412 din 11 decembrie 2015, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
2. Anexa se modifica si se inlocuieste cu anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. II. Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Ministrul muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice,
Claudia-Ana Costea

Bucuresti, 28 ianuarie 2016.Nr. 143. 


Ordinul 143/2016 a intrat in vigoare la data de 10.02.2016.


Obligatiile angajatului in Romania

Conform Codului Muncii (art. 39 alin. 2) si Contractului individual de munca (Cap. M pct. 2), angajatului ii revin urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.


Conform Legii nr. 319/2006 – Legea securitatii si sanatatii in munca, lucratorului ii revin urmatoarele obligatii:

Astfel, conform art. 22, fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.
 Iar, conform art. 23, lucratorii au urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;
h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.
Obligatiile mentionate mai sus se aplica tuturor participantilor la procesul de munca potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

Sa vorbim SSM (1)

Despre instruirea introductiv-generala

Instruirea introductiv-generala se face:

  • la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din legea 319/2006 si anume: persoanelor angajate cu contract individual de munca, elevilor, studentilor pe perioada efectuarii stagiului de practica, ucenicilor si altor participanti la procesul de munca cu exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice;
  • lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
  • lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
  • lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice unitatii, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul unitatii, in general.

Instruirea introductiv-generala se face de catre:

  • angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
  • lucratorul desemnat;
  • un lucrator al serviciului intern de prevenire si protective;
  • serviciul extern de prevenire si protective.
Instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitatii si de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii, in general.

Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale, iar aceasta nu poate fi mai mica de 8 ore. Sunt exceptate de la aceasta regula:

  • persoanele participante la procesul de munca si aflate în unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării;
  • persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională;
  • persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Acestora a li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire si protectie din cadrul iunitatii.
In cadrul instruirii introductiv-generale se vor prezenta, in principal, urmatoarele probleme:

  1. legislatia de securitate si sanatate in munca;
  2. consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;
  3. riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
  4. masuri la nivelul unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.

La finalul instruirii introductive-generale se vor verifica cunostintele pe baza de teste, iar rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instruire.

Lucratorii noi angajati precum si cei pusi la dispozitia angajatorului printr-un agent de munca temporara nu vor putea fi admisi la lucru daca nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductiv-generala.