📌 Introducere
Într-un context instituțional tot mai orientat spre eficiență și responsabilitate, România face un pas semnificativ în consolidarea cadrului legislativ privind durata timpului de lucru în sectorul public. Noul proiect, apărut recent în Senat, aliniază legislația națională la standardele europene și introduce măsuri concrete pentru prevenirea cumulului excesiv de contracte de muncă, o practică ce a condus în ultimii ani la multiple disfuncționalități în sistemul public.
⚖️ Fundamentele legislative ale intervenției
Noul proiect propune modificarea și completarea Codului Muncii (Legea nr. 53/2003) și Legea nr. 108/1999 privind organizarea Inspecției Muncii, stabilind clar următoarele:
- Durata maximă a timpului de lucru pentru angajații care dețin mai multe contracte individuale cu instituții și autorități publice este limitată la 12 ore/zi, indiferent de natura, sursa de finanțare sau subordonarea entităților implicate.
- Declarație pe proprie răspundere a salariatului privind existența altor contracte și orele aferente fiecăruia – obligatorie la angajare sau modificarea programului.
- Verificare proactivă în REVISAL/REGES de către angajator, anterior încheierii oricărui contract.
- Sistem automatizat de alertă în REVISAL care notifică depășirea pragului legal.
🧭 Obiective strategice urmărite
Prin această reformă, se urmăresc:
- Protejarea sănătății și echilibrului profesional-personal al salariaților;
- Creșterea productivității și reducerea absenteismului;
- Impunerea unui standard de integritate instituțională;
- Alinierea la bunele practici europene privind durata legală a muncii;
- Responsabilizarea angajatorilor publici în procesul de selecție și gestiune a personalului.
🌍 Practici europene comparabile
România se racordează astfel la modele legislative din state precum Germania, Italia, Austria sau Belgia, unde se recunoaște dreptul la muncă multiplă, însă în limite stricte privind durata legală a programului de lucru și fără a compromite sănătatea angajaților sau interesele angajatorilor.
De exemplu:
- În Austria, durata maximă este de 12 ore/zi și 60 ore/săptămână, aplicabilă și în cazurile de cumul.
- În Germania, salariatul are dreptul legal la muncă multiplă, însă trebuie să respecte durata maximă și să evite conflictele de interese.
- În Italia, nu pot exista două contracte cu normă întreagă – doar part-time sau forme de muncă ocazională.
🛠️ Implicații practice pentru managementul HR din instituțiile publice
Această propunere legislativă solicită recalibrarea proceselor interne de HR, în special în ceea ce privește:
- Digitalizarea și automatizarea verificărilor în REVISAL/REGES înaintea angajării;
- Revizuirea politicilor de recrutare și selecție, cu introducerea declarațiilor de transparență ca practică standard;
- Audit intern regulat al duratelor cumulate de muncă, în special în unitățile cu activitate operațională ridicată (sănătate, educație, administrație fiscală etc.);
- Training de conformitate pentru specialiștii HR și managerii operaționali în privința noilor responsabilități legale.
⚠️ Regim sancționator robust
Noul proiect nu se limitează la prevenție, ci introduce și mecanisme de coerciție clare:
- Amenzi de 50.000–100.000 lei pentru angajatori care încheie contracte cu depășirea duratei maxime legale;
- Amenzi de 10.000–50.000 lei pentru salariații care nu declară celelalte contracte;
- Infracțiune penală dacă angajatorul cunoaște și ignoră limita legală.
🔍 Concluzie
Această propunere legislativă nu este o simplă ajustare tehnică, ci o declarație strategică de responsabilitate instituțională. Ea confirmă faptul că performanța sistemului public nu poate fi susținută decât prin respect față de drepturile angajaților, transparență organizațională și disciplină operațională.
Pentru departamentele de resurse umane, ar putea deveni o oportunitate de repoziționare ca partener strategic al leadershipului instituțional, prin crearea unui climat de muncă sustenabil și conform cu normele europene.
Legislatie si practici de resurse umane 