Zi: 22 octombrie 2024

Introducere:

În urma sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, Înalta Curte de Casație și Justiție a României a soluționat o problemă juridică de interes major pentru personalul contractual și funcționarii publici: includerea sau excluderea indemnizației de hrană din baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă. Decizia nr. 13/2024 clarifică modul în care trebuie interpretată această problemă în contextul legislației în vigoare.

Contextul juridic:

Problema juridică a apărut în urma practicii neunitare a instanțelor de judecată cu privire la includerea indemnizației de hrană în baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă. Divergențele s-au născut din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și Codului Muncii, în special art. 150 din acesta.

Poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Decizia ICCJ a fost de a exclude indemnizația de hrană din baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă. Curtea a subliniat că indemnizația de hrană, reglementată prin Legea nr. 153/2017, are o natură distinctă față de salariu și alte sporuri. Aceasta este considerată un drept salarial suplimentar, acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat, având rolul de a acoperi costurile de hrană pentru perioada în care salariatul este prezent la muncă.

Argumente juridice:

1. Caracterul specific al indemnizației de hrană: Curtea a evidențiat că aceasta nu reprezintă un spor sau un venit cu caracter permanent, ci este un drept salarial cu o destinație precisă – acoperirea cheltuielilor de hrană în timpul muncii. În plus, aceasta se acordă doar proporțional cu timpul efectiv lucrat.
2. Diferențierea față de alte drepturi salariale: Codul muncii prevede că indemnizația de concediu de odihnă trebuie să includă salariul de bază și sporurile permanente. În schimb, indemnizația de hrană nu are caracter permanent și, prin urmare, nu intră în această categorie.
3. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene: ICCJ a invocat și practica CJUE, care a statuat că anumite elemente salariale care acoperă costuri ocazionale, precum cheltuielile de hrană, nu trebuie incluse în calculul indemnizației de concediu.

Consecințele deciziei:

Această decizie a Înaltei Curți unifică practica judiciară, eliminând incertitudinile juridice legate de modul în care indemnizația de hrană trebuie tratată în raport cu indemnizația de concediu de odihnă. Hotărârea are un impact semnificativ asupra angajaților din sectorul public, clarificând faptul că indemnizația de hrană nu va mai fi inclusă în calculul indemnizației de concediu, evitând astfel interpretările diferite la nivelul instanțelor.

Concluzie:

Decizia nr. 13/2024 reprezintă un moment important în jurisprudența românească, asigurând aplicarea unitară a legii în ceea ce privește indemnizația de hrană. Angajații din sectorul public și funcționarii publici trebuie să înțeleagă că, deși acest drept salarial este esențial în contextul muncii zilnice, el nu este considerat parte integrantă a bazei de calcul a indemnizației pentru concediu de odihnă.

Aceasta decizie devine obligatorie, din data de 21.10.2024, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Începând cu 1 ianuarie 2025, Guvernul României a stabilit, printr-o hotărâre, creșterea salariului de bază minim brut garantat în plată la suma de 4.050 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 165,334 ore pe lună, ceea ce echivalează cu 24,496 lei pe oră. Această decizie reprezintă o majorare de aproximativ 9,46% față de nivelul salariului minim actual, care este de 3.700 lei.

Motivul principal al acestei măsuri este îmbunătățirea condițiilor salariale pentru angajații care câștigă salariul minim și reducerea riscului de sărăcie și excluziune socială.  În prezent, aproximativ 15,5% dintre angajații din România beneficiază de salariul minim pe economie, dar se estimează că această creștere va afecta un număr de 1.823.520 de persoane.

Această majorare este considerată benefică la nivel social, deoarece va contribui la stimularea ocupării forței de muncă și la creșterea puterii de cumpărare a angajaților, cu efecte pozitive asupra economiei prin creșterea consumului. În plus, măsura va avea un impact asupra mai multor drepturi și obligații legale, cum ar fi contribuțiile pentru persoanele cu handicap neîncadrate și punctul de amendă, care sunt calculate în funcție de salariul minim.

Pe de altă parte, creșterea salariului minim poate afecta mediul de afaceri, în special întreprinderile mici și mijlocii, unde nivelul salariilor este mai scăzut în comparație cu media națională. Aceasta ar putea duce la o creștere a costurilor cu forța de muncă în sectoare precum comerțul și transporturile. Totuși, Guvernul consideră că aceste costuri suplimentare vor fi compensate de beneficiile pe termen lung aduse economiei și de reducerea muncii la negru.

Această măsură vine în urma consultărilor cu partenerii sociali, inclusiv sindicatele și patronatele, și a fost aprobată în cadrul Consiliului Național Tripartit la data de 16 octombrie 2024. Totuși, proiectul de hotărâre nu se aplică în prezent, urmând să intre în vigoare odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial​.