Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind astfel de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea (art. 35 alin. 1 din Codul muncii). Fac exceptie de la prevederile alin. 1 situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
Un salariat poate avea doua contracte individuale de munca cu functii diferite la acelasi angajator. Cumulul celor doua functii poate fi realizat prin incheierea a doua contracte de munca, ambele cu timp partial sau unul cu norma intreaga si unul cu timp partial daca nu sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul acestora.
Salariatul care cumuleaza doua functii la acelasi angajator pe langa un contract cu norma intreaga mai poate incheia un contract cu timp partial de maximum 3 ore pe zi, pentru a nu intra in contradictie cu prevederile art. 115 alin. 2 din Codul muncii, care spune ca “durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore”.
De retinut ca, cumulul de functii la acelasi angajator este permis numai pentru functii diferite, de unde si expresia CUMUL DE FUNCTII. In cazul in care salariatul lucreaza pe aceeasi functie peste timpul normal de munca, timpul astfel lucrat este considerat munca suplimentara pentru care va primi spor.
In cazul unui cumul de functii, salariatul are obligatia sa declare locul unde considera functia de baza, de regula la locul cu venitul cel mai mare.
In declaratia 112, cumulul de functii pentru acelasi salariat se declara in sectiunea B.
Legislatie si practici de resurse umane 