
Toti vrem sa facem o treaba buna la serviciu. Dar cand straduintele se transforma intr-o cautare a perfectiunii, pot aparea probleme. Mai jos, expertii si cativa perfectionisti auto-proclamati iti impartasesc beneficiile si pericolele care te pandesc pe acest drum.
Partea pozitiva
Seful meu se poate baza pe mine sa ating si sa mentin termenele limita si munca mea nu necesita aproape niciodata rectificari”, spune Oana, care se ocupa cu marketingul si relatiile publice ale unei mici companii. „Proiectele sunt bine documentate si totul este organizat pana la cel mai mic detaliu.”
Intr-adevar, perfectionistii sunt angajati apreciati.
Superiorii, colegii si clientii le apreciaza adesea abilitatea de „a face lucrurile asa cum trebuie.” In plus, performantele constante la un nivel ridicat pot fi o sursa de satisfactie si mandrie pentru un angajat ambitios.
Pretul asteptarilor ridicate
Cand stacheta este prea sus, poate fi din ce in ce mai dificil sa tii pasul.
„Tot ce fac trebuie sa fie de cea mai buna calitate,” spune Mircea, care lucreaza full-time ca instalator. „ Da, la inceput seful si colegii au fost impresionati, dar dupa un timp, se asteapta din ce in ce mai mult de la mine din cauza standardelor mele.”
Daca lucreaza la un proiect cu o persoana obsedata de excelenta, ceilalti s-ar putea sa nu dea 100 % pentru ca stiu ca lipsurile vor fi acoperite de aceasta. La fel, membrii echipei ar putea deveni nemultumiti daca deciziile si rezultatele lor sunt scrutinizate de cineva care crede intotdeauna ca se poate si mai bine.
Cand performantele au de suferit
In efortul de a face totul exact asa „cum ar trebui”, unii perfectionisti nu mai au timp si energie sa duca la bun sfarsit sarcinile. „Aminteste-ti, munca inseamna sa produci rezultate si ne place sau nu, reputatiile se formeaza in jurul rezultatelor, nu a absentei micilor imperfectiuni,” spun expertii.
Chiar daca cineva a realizat cel mai bun raport din lume, conteaza prea putin daca ajunge prea tarziu la o sedinta. La fel, sa-i furnizezi sefului informatii despre cinci organizatii din competitie desi ti s-au cerut numai despre trei poate fi o folosire ineficienta a timpului.
„Bineinteles, ai putea sa lucrezi peste program sau noaptea ca sa termini treaba la timp si sa fie si perfect, dar aceasta e in cel mai bun caz o strategie pe termen scurt. Cu cat ajungi mai obosit, cu atat vei fi mai predispus la erori semnificative mai tarziu.”
Apiratii sufocante
De frica de a face o miscare gresita sau de a ajunge intr-un post in care ar fi imposibil sa fie perfecti mereu, perfectionistii isi limiteaza cateodata propriile cariere.
Perfectionistii tind sa amane cel mai mult luarea deciziilor referitoare la cariera. Sunt persoanele care „se pregatesc sa se pregateasca” sa faca o mutare importanta, pe care nu o fac niciodata. De exemplu, stiu ca trebuie sa inceapa sa faca networking, ceea ce intentioneaza sa faca odata ce au cv-ul in ordine, programul mai putin incarcat, web-site-ul refacut, viata perfecta…
Alte potentiale obstacole pentru perfectionisti includ:
Intr-adevar, perfectionistii sunt angajati apreciati.
Superiorii, colegii si clientii le apreciaza adesea abilitatea de „a face lucrurile asa cum trebuie.” In plus, performantele constante la un nivel ridicat pot fi o sursa de satisfactie si mandrie pentru un angajat ambitios.
Pretul asteptarilor ridicate
Cand stacheta este prea sus, poate fi din ce in ce mai dificil sa tii pasul.
„Tot ce fac trebuie sa fie de cea mai buna calitate,” spune Mircea, care lucreaza full-time ca instalator. „ Da, la inceput seful si colegii au fost impresionati, dar dupa un timp, se asteapta din ce in ce mai mult de la mine din cauza standardelor mele.”
Daca lucreaza la un proiect cu o persoana obsedata de excelenta, ceilalti s-ar putea sa nu dea 100 % pentru ca stiu ca lipsurile vor fi acoperite de aceasta. La fel, membrii echipei ar putea deveni nemultumiti daca deciziile si rezultatele lor sunt scrutinizate de cineva care crede intotdeauna ca se poate si mai bine.
Cand performantele au de suferit
In efortul de a face totul exact asa „cum ar trebui”, unii perfectionisti nu mai au timp si energie sa duca la bun sfarsit sarcinile. „Aminteste-ti, munca inseamna sa produci rezultate si ne place sau nu, reputatiile se formeaza in jurul rezultatelor, nu a absentei micilor imperfectiuni,” spun expertii.
Chiar daca cineva a realizat cel mai bun raport din lume, conteaza prea putin daca ajunge prea tarziu la o sedinta. La fel, sa-i furnizezi sefului informatii despre cinci organizatii din competitie desi ti s-au cerut numai despre trei poate fi o folosire ineficienta a timpului.
„Bineinteles, ai putea sa lucrezi peste program sau noaptea ca sa termini treaba la timp si sa fie si perfect, dar aceasta e in cel mai bun caz o strategie pe termen scurt. Cu cat ajungi mai obosit, cu atat vei fi mai predispus la erori semnificative mai tarziu.”
Apiratii sufocante
De frica de a face o miscare gresita sau de a ajunge intr-un post in care ar fi imposibil sa fie perfecti mereu, perfectionistii isi limiteaza cateodata propriile cariere.
Perfectionistii tind sa amane cel mai mult luarea deciziilor referitoare la cariera. Sunt persoanele care „se pregatesc sa se pregateasca” sa faca o mutare importanta, pe care nu o fac niciodata. De exemplu, stiu ca trebuie sa inceapa sa faca networking, ceea ce intentioneaza sa faca odata ce au cv-ul in ordine, programul mai putin incarcat, web-site-ul refacut, viata perfecta…
Alte potentiale obstacole pentru perfectionisti includ:
- Ratarea unor sarcini-cheie de teama ca nu le vor putea face perfect
- Relatii incordate cu colegii pentru ca par pretentiosi, distanti sau exagerat de anxiosi
- Nu reusesc sa ceara ajutor cand au nevoie, din efortul de a parea ca au totul sub control
- Iau criticile prea personal, in loc sa se dezvolte in urma lor
- Isi ignora instinctele despre obiectivele pe care le au si in schimb agonizeaza la nesfarsit despre „calea cea dreapta”
Linia subtire
Deci ce poate face un perfectionist pentru a gasi echilibru?
„Nu te mai chinui sa iei un 10 cand un 9 e de-ajuns”, spun expertii. „Nu mai suntem la scoala si notele nu mai conteaza. Daca amani la nesfarsit o sarcina pe care stii ca trebuie sa o faci pentru ca nu te simti pregatit sa o faci perfect, forteaza-te sa actionezi oricum. O actiune imperfecta e mult mai buna decat lipsa oricarei actiuni.”