Munca de noapte si salariatul de noapte

Ce este munca de noapte?
Munca de noapte este munca prestata intre orele 22 seara si 6 dimineata.
Conform Codului Muncii, salariatul de noapre reprezinta dupa caz:
– salariatul care efectueaza cel putin 3 ore de noapte din timpul sau zilnic de lucru;
– salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.

Ce trebuie sa stim?
– Durata normala a timpului de lucru pentru salariatul care efectueaza munca de noapte nu trebuie sa depaseasca ca medie 8 ore/zi, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, respectarea prevederilor legale privind repausul saptamanal; 
– Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
– Salariatii care efectueaza munca de noapte vor efectua un examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si, apoi, periodic; Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii si solidaritătii sociale si al ministrului sanatatii si familiei;
– Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti;
– Angajatorul care utilizeaza in mod frecvent munca de noapte este obligat sa informeze Inspectoratul Teritorial de munca; Un model de instiintare a I.T.M il puteti vizualiza aici;
– In cazul salariatilor care lucreaza in conditii speciale sau deosebite de munca, angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
– De asemenea, salariatii care efectueaza munca de noapte beneficiaza fie de program redus cu o ora fata de durata normala a zilei de lucru (pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de noapte) fara ca aceasta sa-i afecteze salariul de baza; fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii in procent de 25% din salariul de baza in cazul in care a efectuat cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Interdictii:
Tinerii care nu au implinit 18 ani nu pot presta munca de noapte. 
De asemenea, femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.

Contraventii:
Nerespectarea si incalcarea prevederilor legale cu privire la munca de noapte se sanctioneaza cu amenda de la 1500 la 3000 lei.

Studiu de caz: Cum se ponteaza salariatii in ziua de Paste Catolic

Pentru ca anul acesta perioada de timp intre cele doua sarbatori religioase este destul de mare (o luna diferenta) si cum in majoritatea societatilor exista salariati de religie romano-catolica (maghiari in mare parte sau etnici germani ce au mai ramas prin Romania) apare problema pontarii acestora in ziua lor libera. Deci, cum procedam?
Conform art. 139 alin. 1 din Codul Muncii actualizat, zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
– 1 si 2 ianuarie (Anul Nou);
– 1 mai (Ziua Muncii);
– prima si a doua zi de Pasti;
– prima si a doua zi de Rusalii;
– 15 august (Adormirea Maicii Domnului);
– 30 noiembrie (Sfantul Apostol Andrei);
– 1 decembrie (Ziua Nationala a Romaniei);
– 25 si 26 decembrie (prima si a doua zi de Craciun;
Deci, total 12 zile de sarbatoare legala nationala. (de ce am spus „sarbatoare legala nationala” veti vedea mai tarziu).
Dar, mai sunt 2 (doua) zile pentru fiecare dintre cele trei sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.
Aceste culte sunt prezentate in anexa Legii nr. 489 din 2006 pe care o puteti consulta aici.
Tot Codul Muncii, art. 139 alin. 2 mai prevede ca: „Acordarea zilelor libere se face de catre angajator”, ceea ce inseamna ca acesta trebuie sa aibe stipulat in contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate sau in Regulamentul intern, dupa caz, acordarea acestora.
Deci, sa revenim la caz. Pontajul pentru omul nostru, va arata astfel:

Dupa cum observati din imagine, numarul total de ore lucrate este 168. Dar cate ore are luna aprilie 176! Dar eu, ca Inspector RU la SC ABC SRL nu-l pot ponta pe omul nostru 176 ore lucrate pentru ca el a lucrat doar 168 (ziua de 1 aprilie fiind libera pentru el). Atunci, am mai introdus o rubrica in pontaj: „zile libere platite” (care cuprinde exact aceste zile acordate pentru persoanele apartinand altor culte religioase, plus alte zile libere platite acordate de angajator si stipulate cum am mai zis in CCM si RI). Intr-un final, omul nostru are 168 ore lucrate + 8 ore libere platite (ziua de Paste Catolic), deci 176 ore/luna. BUUUN!! Ok, si declaratia 112 e validata.
Bine, dar ce fac pentru luna mai? In mod normal, ceea ce ar fi si corect, omul nostru ar trebui sa lucreze de Pastele Ortodox, sau daca nu sa-si ia concediu. Dar, cum teoria nu se potriveste niciodata cu practica, pontajul pe luna mai ar arata cam asa:
Deci, total ore/luna 176. (Daca si-ar fi luat concediu, ar fi avut asa: 168 ore lucrate + 1 zi CO, total 176 ore). Dar cate ore are luna mai ? 168! Deci, ce fac eu? Sa-i acord sporul pentru zi lucrata intr-o zi de sarbatoare legala nationala sau liberul corespunzator? Nuuu! Deoarece pentru omul nostru etnic maghiar, de religie catolica, ziua de 6 mai este o zi normala de lucru, dar conform legislatiei noastre este zi de sarbatoare legala in care nu se lucreaza. Daca salariatul si-a intocmit o cerere de concediu pentru data de 6 mai, OK.. o tin in evidenta la cererile de concediu, dar de pontat nu o pot ponta pentru ca in Codul Muncii, art. 145 alin. 3 se precizeaza ca: „sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin CCM aplicabil sau, dupa caz, in Regulamentul Intern, nu sunt incluse in durata concediului de odihna”. Dar, toate acestea, cum am mai spus, trebuiesc precizate prin RI sau CCM, iar la angajare, cand omul ia la cunostinta de prevederile CCM si RI trebuie sa cunoasca aceste lucruri. Pana la urma totul tine de latura umanitatii angajatorului si se rezolva pe cale interna stabilita prin CCM, RI sau nota interna data de angajator. 
In concluzie, ziua de 1 aprilie 2013 se va ponta ca zi libera platita pentru cei ce sarbatoresc Pastele Catolic, iar ziua de 6 mai 2013 (Pastele Ortodox) va fi trecuta ca zi de sarbatoare legala nationala in care nu se lucreaza.


Ergonomia si organizarea locului de munca

Pentru ca in mare parte ne petrecem timpul la locul de munca, hai sa vorbim putin despre ergonomia si organizarea locului de munca si cum putem sa ne facem munca mai usoara si mai comoda.

Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, evidentiind factorul psiho-social, punand pe prim plan muncitorul cu complexul solicitarilor la locul de munca in cadrul procesului de productie. 


Ergonomia este legata de mai multe stiinte cum ar fi: psihologia, sociologia, medicina muncii, protectia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologia, stiintele tehnice si economice. 


Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in organizarea procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa se obtina o productivitate maxima a muncii si respectand principiile economiei miscarii si scutind lucratorul de oboseala inutila. 

Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca) in vederea asigurarii conditiilor, care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu consum minim de energie si cu senzatia de buna stare fiziologica. 
Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si intreprinderii, intrucat de aceasta depinde in cea mai mare masura consumul de timp de munca pe fiecare operatie sau produs, marimea acestuia avand un rol determinant asupra elementelor necesare organizarii in timp si spatiu a proceselor de productie. 
Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care lucratorul sau o echipa actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii in vederea extragerii sau transformarii lor potrivit scopului urmarit. 
Scopurile ergonomiei
– adaptarea muncii la capacitatea de performanta a lucratorului, cu scopul de a evita cerintele prea mari sau prea mici; 
– proiectarea masinilor, echipamentelor si uneltelor de lucru pentru ca acestea sa fie usor de manevrat, iar utilizarea lor lipsita de accidente; 
– dimensionarea locurilor de munca in conformitate cu marimea corpului, permitand o pozitie naturala; 
– adaptarea influentelor din mediu, in special a luminii si a climatului; 
– este necesar a se evita pozitiile de munca fixe.

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive
– documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca sau alegerea locului de munca, care se justifica a fi analizat; 
– inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii si conditiile de mediu); 
– examinarea critica a situatiei existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite; 
– proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor noi variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei economice si alegerea variantei optime; 
– elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop stabilirea consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca; 
In vederea adaptarii factorului uman la activitatea sa in proiectarea ergonomica a locului de munca se va tine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variaza de la individ la individ in functie de sex, zona geografica, regimul de viata, practicarea unor sporturi. In ce priveste corpul omenesc in proiectarea locurilor de munca este necesar de asigurat: pozitia comoda a capului, stabilirea pozitiei corecte de munca, inaltimea de lucru. 
Principiile de organizare ergonomica a locurilor de munca sunt urmatoarele
– economia miscarii ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de indepartarea in timp a senzatiei de oboseala si mentinerea la un nivel satisfacator a disponibilitatii de lucru; 
– executarea concomitenta a activitatilor de supraveghere pasiva a functionarii utilajelor (desfasurarii proceselor) si activitatii manual; 
– executarea concomitenta a activitatii manuale cu ambele maini; 
– deplasarile pot fi reduse prin planificarea corecta a locului de munca, alegerea adecvata a amplasarii utilajelor va permite micsorarea traiectoriei de deplasare. 
Metode de perfectionare a organizarii ergonomice a locurilor de munca sunt urmatoarele
– dotarea tehnica si organizatorica a locurilor de munca. Prin dotare tehnica ntelegem asigurarea locului de munca cu utilaj sau echipament de performanta. Dotarea organizatorica presupune asigurarea cu mobilier de productie, mijloace de schimb informational, semnalizare si control, etc; 
– intretinerea si asistenta tehnica a echipamentului. Mentenanta preventiva a echipamentului se efectueaza in corespundere cu planul de reparatii stabilit. Despre gradul si nivelul de intretinere al echipamentului se poate face concluzie prin estimarea ponderii timpului de functionare utila; 
– aprovizionarea locurilor de munca se va face ritmic, iar modul de aprovizionare centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de productie, tipul productiei, locul de munca;
– planificarea locurilor de munca consta in amplasarea rationala a echipamentului in asa fel ca deplasarile in cadrul locului de munca sa fie de o durata si distanta cit mai mica. Astfel se va respecta principiul economiei miscarilor;
– optimizarea conditiilor de munca si de mediu.;
– modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea si cooperarea activitatilor in echipa;
– regimul de munca si odihna. Se estimeaza normativul de timp pentru odihna prin repartizarea acestuia sub forma de micropauze pe parcursul schimbului. In asa fel, se poate mentine la un nivel suficient productivitatea si disponibilitatea de lucru a executantului;
In incheiere, cateva sfaturi practice pentru perfectionarea organizarii locurilor de munca: 
– pe suprafata de lucru sa se mentina numai materialele si dispozitivele care se utilizeaza in ziua respectiva;
– sa existe un loc definit si permanent pentru toate materialele; 
– materialele si instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape, iar cele utilizate mai rar se vor amplasa mai departe de punctul de utilizare.;
– sa se asigure conditii pentru perceperea vizuala satisfacatoare, folosind iluminatul local;
– inaltimea locului de munca si a scaunului sa permita alterarea pozitiilor in picioare si sezand;
– sa fie redus la minim numarul si varietatea echipamentelor si instrumentelor folosite;
– sa se asigure fiecarui lucrator mobilierul necesar proiectat din punct de vedere ergonomic.

Despre salarii si forme de salarizare aplicate

DefinitieSalariul reprezinta suma de bani acordata de patron salariatului in temeiul unui contract individual de munca pentru munca efectuata sau ce trebuie efectuata si pentru serviciile indeplinite sau ce trebuie indeplinite.
Conform Codului Muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca. (art. 159 alin. 1)
Grupul American de consultanta pentru Business defineste salariul ca “o recompensa acordata fiecarui angajat in schimbul contributiei sale la succesul firmei”. In timp ce definitia romaneasca pune accent pe efortul ce trebuie recompensat, cea americana precizeaza ca numai rezultatele se recompenseaza. Poate ca aceasta diferenta de optica explica partial si diferenta de dezvoltare dintre cele doua tari. 🙂
Salariul este compus din salariul de baza si alte adaosuri.
Salariul de baza reprezinta partea principala a salariului total, convenita in cadrul contractului de munca; suma precizata se acorda efectiv salariatului in anumite conditii stabilite (timpul efectiv lucrat si rezultatele obtinute in raport cu standardale de performanta). El se stabileste pentru fiecare salariat in functie de pregatire, experienta, abilitatile si rezultatele persoanelor, pe de o parte, si politica salariala a firmei, formele de salarizare, importanta, complexitatea si raspunderea lucratorilor ce revin postului in care este incadrat salariatul, pe de alta parte.
Adaosurile si sporurile la salariu constituie partea variabila a salariului si se acorda numai pentru: perfomante deosebite ale salariatului, munca prestata in conditii grele, rezultate importante pentru intreprindere, loialitate si stabilitate in munca (vechime).
Sa mai mentionam ca, conform legii, salariul de baza, adaosurile si sporurile sunt confidentiale, nu pot fi comunicate, sub sanctiunea suportarii rigorilor legii, altor persoane fizice sau juridice. Se considera ca un contract de munca are un caracter confidential incercandu-se in acest fel protejarea intreprinderilor in competitie pentru mentinerea salariatilor si evitarea situatiilor conflictuale ce ar rezulta din intelegerea gresita partiala, partiala sau neintelegerea raporturilor contractuale.

Formele de salarizare reprezinta modalitati de evaluare si de determinare a muncii salariatiilor si a rezultatelor acestora precum si a salariului ce li se cuvine.

1. Salarizarea dupa timpul lucrat (in regie)
Personalul incadrat in aceasta forma este platit dupa timpul lucrat fara a se tine seama de cantitatea sau calitatea muncii depuse.
Salariul tarifar se stabileste pe ora, iar cel efectiv se obtine inmultind numarul orelor lucrate intr-o luna cu salariul orar. O anumita cantitate si calitate a rezultatelor muncii sunt subintelese pentru ca ele au fost luate in calcul la incadrarea persanalului pe posturi si trepte de salarizare. Este o forma de salarizare simpla de aplicat, potrivita situatiilor in care rezultatele muncii nu pot fi evaluate cu suficienta exactitate (activitati creative, de conducere) sau nu depind de efortul lucratorului. Are dezavantajul ca nu stimuleaza si nu conduce la cresterea productivitatii muncii.

2. Salarizarea in acord direct (pe bucata):
Salariul efectiv se calculeaza in functie de rezultatele obtinute, inmultind salariul stabilit pentru unitatea de produs cu volumul productiei. In cazul comertului se poate aplica prin stabilirea unui procent din desfacerea realizata, salariul efectiv obtinandu-se inmultind acest procent cu vanzarea efectuata intr-o luna. Aceasta forma are urmatoarele avantaje:
– genereaza sentimentul de echitate;
– conduce la cresterea productivitatii muncii;
– elimina nevoia de control, deci reduce cheltuielile administrative;
– se aplica foarte bine pentru munca in afara unitatii, la domiciliu.
Practica, insa, a evidentiat si o serie de dezavantaje:
– lucratorul poate ajunge la surmenaj, in dorinta de a castiga cat mai mult;
– pot sa apara probleme de calitate;
– apar situatii conflictuale cu conducerea privind evaluarea si recunoasterea volumului rezultatelor;
– solicita o activitate laborioasa de stabilire a salariului normat pe unitatea de produs pentru toate produsele sau operatiile si de adaptare continua a normei;
– nu se garanteaza un salariu minim.

3. Salarizarea combinata (cu prime)incearca sa combine avantajele formelor de salarizare anterior prezentate.
Salariul efectiv se compune din doua parti principale:
a) salariul de baza calculat dupa timpul lucrat ca minim garantat;
b) o remunerare variabila a randamentului sau performantelor care se adauga salariului de baza (in general se considera ca prima nu poate depasi o treime din salariul total realizat). Cele mai uzuale prime sunt:
– prime de calitate (pentru identificare defectelor sau evitarea patrunderii componentelor cu probleme de calitate in produsul finit);
– prime de vanzare (pentru depasiri ale valorii normate ale vanzarilor);
– prime pentru munca in conditii speciale;
– prime de productie pentru sporul de productivitate peste un anumit nivel.

4. Salarizarea pe colective de lucratori (echipe): este o forma de acord aplicata la volumul total al rezultatelor unei echipe. Se negociaza cu echipa un fond de salarii global pe lucrare sau proiect, in conditiile in care acesta poate fi marit sau diminuat si regula de repartizare pe membrii echipei. Forma stimuleaza cooperarea in munca, reduce conflictele si competitia intre indivizi, elimina efectele negative ale absenteismului. 

5. Participarea salariatilor la rezultatele intreprinderii: este o formula suplimentara care stimuleaza intreg personalul, mareste atasamentul fata de intreprindere si preocuparea pentru perfectionarea activitatii. Se poate calcula si aloca un fond pentru suplimentarea salariilor in functie de beneficiul obtinut, de crestere a productivitatii muncii si de crestere a capitalului prin surse proprii. 

Ce mai vreau sa completez este ca suma de bani pe care o primeste lunar salariatul reprezinta salariul net, iar suma de bani care i se cuvine lunar dupa munca prestata si calculata conform sistemului de salarizare si formelor aplicate reprezinta salariul brut care, de regula, este mai mare decat cel net cu valoarea impozitului pe salariu si a contributiilor retinute conform legii. Intreprinderea, la randul ei, are de achitat o serie de contributii si taxe. Dar, despre contributii si taxe voi vorbi intr-un articol viitor.
Intreprinderea mai poate aplica si un sistem de premiere a salariatilor cu ocazia evenimentelor deosebite precum si pentru rezultate deosebite. Acordarea premiilor are un efect favorabil daca se realizeaza pe baza evaluarii corecte a salariatilor si daca sumele sunt semnificative.
Pe langa sistemul de salarizare, intreprinderile mari mai utilizeaza un sistem flexibil de avantaje acordate salariatilor. Acestea contribuie la reducerea fluctuatiei personalului si reducerea cheltuielilor pentru angajarea si instruirea noilor salariati. Varsta, educatia, experienta in munca, satisfactia profesionala, situatia familiala, sunt factori de luat in considerare la stabilirea de avantaje ce va fi folosit pentru cresterea productivitatii, ridicarea calitatii produselor si construirea unui climat favorabil intreprinderii.
%d blogeri au apreciat: